
hopsen
a țopăi
Cuvânt colocvial pentru a sări sau a face salturi mici.
Das Kind hopst fröhlich über den Gehweg.
Copilul țopăie vesel pe trotuar.
a țopăi
hopsen – hopste – ist gehopst
Se încarcă starea ta salvată.

a țopăi
Cuvânt colocvial pentru a sări sau a face salturi mici.
Das Kind hopst fröhlich über den Gehweg.
Copilul țopăie vesel pe trotuar.
| ich | hopse |
|---|---|
| du | hopst |
| er/sie/es | hopst |
| wir | hopsen |
| ihr | hopst |
| sie | hopsen |
| ich | hopste |
|---|---|
| du | hopstest |
| er/sie/es | hopste |
| wir | hopsten |
| ihr | hopstet |
| sie | hopsten |
| ich | bin gehopst |
|---|---|
| du | bist gehopst |
| er/sie/es | ist gehopst |
| wir | sind gehopst |
| ihr | seid gehopst |
| sie | sind gehopst |
| du | hops! hopse! |
|---|---|
| ihr | hopst! |
| Sie | hopsen Sie! |
| ich | war gehopst |
|---|---|
| du | warst gehopst |
| er/sie/es | war gehopst |
| wir | waren gehopst |
| ihr | wart gehopst |
| sie | waren gehopst |
| ich | werde hopsen |
|---|---|
| du | wirst hopsen |
| er/sie/es | wird hopsen |
| wir | werden hopsen |
| ihr | werdet hopsen |
| sie | werden hopsen |
| ich | hopse |
|---|---|
| du | hopsest |
| er/sie/es | hopse |
| wir | hopsen |
| ihr | hopset |
| sie | hopsen |
Se folosește pentru vorbirea indirectă.
| ich | hopste |
|---|---|
| du | hopstest |
| er/sie/es | hopste |
| wir | hopsten |
| ihr | hopstet |
| sie | hopsten |
Se folosește pentru dorințe și pentru construcțiile cu „würde”.
| infinitiv | hopsen |
|---|---|
| cu zu | zu hopsen |
| Partizip I | hopsend |
| Partizip II | gehopst |
„Hopsen” (a țopăi) aparține mai ales limbajului cotidian vorbit și relaxat. Cuvântul se potrivește în special situațiilor jucăușe și salturilor mici și ușoare.
Die Kinder hopsen im Garten um die Wette.
Copiii țopăie prin grădină întrecându-se.
„hopsen” (a țopăi) apare adesea împreună cu indicații despre felul sau direcția mișcării: „auf einem Bein hopsen” (a țopăi într-un picior), „fröhlich hopsen” (a țopăi vesel) sau „von einem Bein aufs andere hopsen” (a țopăi de pe un picior pe celălalt).
Mia kann schon lange auf einem Bein hopsen.
Mia poate de mult să țopăie într-un picior.
„Hopsen” (a țopăi) se leagă adesea de o indicație de loc sau de direcție. Prepoziții precum „über” (peste) sau „auf” (pe sau peste) arată unde are loc mișcarea de țopăire.
Der kleine Hund hopst über die niedrige Mauer.
Cățelul țopăie peste zidul scund.
a țopăi
„Hüpfen” (a țopăi) și „hopsen” (a țopăi) pot descrie aceeași mișcare, cu sărituri mici. „Hüpfen” este alegerea mai neutră, în timp ce „hopsen” este colocvial și sună adesea jucăuș. Într-o conversație relaxată despre un copil care se joacă, ambele se potrivesc; alegerea cuvântului schimbă în principal tonul.

Schau mal, wie die Kinder über den Hof hopsen!
Uită-te cum țopăie copiii prin curte!
Schau mal, wie die Kinder über den Hof hüpfen!
Uită-te cum țopăie copiii prin curte!