
pst
Exclamație rostită încet pentru a atrage atenția cuiva sau pentru a-l chema discret.
Pst, komm mal kurz zu mir!
Pst, vino puțin până la mine!
pst / șșt
Se încarcă starea ta salvată.

Exclamație rostită încet pentru a atrage atenția cuiva sau pentru a-l chema discret.
Pst, komm mal kurz zu mir!
Pst, vino puțin până la mine!

șșt
Exclamație rostită încet pentru a-i cere cuiva să tacă.
Pst, die anderen schlafen schon!
Șșt, ceilalți dorm deja!
„Pst” (pst) apare adesea la începutul unei replici și se desparte prin virgulă de propoziția care urmează. Nu este o parte de propoziție și, prin urmare, nu schimbă ordinea cuvintelor în propoziția următoare.
Pst, ich muss dir etwas erzählen!
Pst, trebuie să-ți spun ceva!
Adresarea directă sau o întrebare care urmează arată adesea că cineva vrea să intre în contact cu o persoană. Referirile la somn, zgomot sau la alți ascultători indică, de obicei, că cineva cere liniște.
Pst, Lena, hast du einen Moment Zeit?
Pst, Lena, ai un moment?
Pst, das Baby schläft nebenan!
Șșt, bebelușul doarme în camera alăturată!
Ca îndemn la liniște, „pst” (șșt) apare adesea înaintea unor expresii scurte precum „nicht so laut” (nu așa tare), „leise” (încet) sau „Ruhe bitte” (liniște, vă rog). Nu este nevoie de o propoziție completă.
Pst, nicht so laut!
Șșt, nu așa tare!
șșt
Cu „sch” (șșt) și „pst” (șșt) îi poți cere cuiva, în șoaptă, să păstreze liniștea. „Sch” exprimă direct această cerere. „Pst” poate servi mai întâi și pentru a atrage atenția persoanei; situația sau cuvintele care urmează clarifică apoi dacă persoana trebuie să păstreze liniștea.

Pst, sei bitte leise, das Baby schläft!
Pst, te rog să vorbești încet, doarme bebelușul!
Sch, sei bitte leise, das Baby schläft!
Șșt, te rog să vorbești încet, doarme bebelușul!