
sch
șșt
Exclamație prin care îi ceri cuiva să păstreze liniștea sau să nu mai vorbească.
Sch, die Kinder schlafen schon.
Șșt, copiii dorm deja.
șșt
Se încarcă starea ta salvată.

șșt
Exclamație prin care îi ceri cuiva să păstreze liniștea sau să nu mai vorbească.
Sch, die Kinder schlafen schon.
Șșt, copiii dorm deja.
„Sch” (șșt) apare de obicei la începutul unei enunțări și este despărțit prin virgulă de partea de propoziție care urmează. Ca exclamație de sine stătătoare, este însoțit frecvent de semnul exclamării.
Sch, wir wollen jetzt anfangen.
Șșt, acum vrem să începem.
Sch! Die Prüfung beginnt gleich.
Șșt! Examenul începe imediat.
„Sch” (șșt) aparține mai ales limbajului cotidian vorbit și familiar. Această exclamație apare rar în textele scrise formale.
Sch, mach bitte die Tür leise zu.
Șșt, te rog să închizi ușa încet.
Sch! Ich kann dich sonst nicht verstehen.
Șșt! Altfel nu te pot înțelege.
După „Sch” (șșt) urmează adesea o rugăminte sau un îndemn cu „bitte” (te rog), „sei” (fii) sau „seid” (fiți). Astfel, îndemnul este formulat mai precis.
Sch, sei bitte leise.
Șșt, te rog să fii liniștit.
Sch, seid jetzt bitte still.
Șșt, vă rog să fiți liniștiți acum.
pst / șșt
Cu „sch” (șșt) și „pst” (șșt) îi poți cere cuiva, în șoaptă, să păstreze liniștea. „Sch” exprimă direct această cerere. „Pst” poate servi mai întâi și pentru a atrage atenția persoanei; situația sau cuvintele care urmează clarifică apoi dacă persoana trebuie să păstreze liniștea.

Sch, sei bitte leise, das Baby schläft!
Șșt, te rog să vorbești încet, doarme bebelușul!
Pst, sei bitte leise, das Baby schläft!
Pst, te rog să vorbești încet, doarme bebelușul!