
hm
Exprimă faptul că cineva se gândește, ezită sau încă nu știe ce să spună.
Hm, lass mich kurz überlegen.
Hm, lasă-mă să mă gândesc puțin.
Se încarcă starea ta salvată.

Exprimă faptul că cineva se gândește, ezită sau încă nu știe ce să spună.
Hm, lass mich kurz überlegen.
Hm, lasă-mă să mă gândesc puțin.

Exprimă îndoială, rezerve sau un refuz exprimat cu reținere.
Hm, ich glaube kaum, dass dein Plan funktioniert.
Hm, mă îndoiesc că planul tău va funcționa.

hm?
Exprimă, pe un ton interogativ, faptul că nu ai înțeles ceva sau că te aștepți să se repete.
Hm, was hast du gerade gesagt?
Hm, ce ai spus adineauri?

mmm
Exprimă plăcere sau încântare, mai ales în timp ce mănânci.
Hm, schmeckt dieser Kuchen gut!
Mmm, ce bună este prăjitura aceasta!
„Hm” (hm) apare adesea înaintea propoziției propriu-zise și este despărțit de aceasta prin virgulă. Nu este parte de propoziție și, prin urmare, nu modifică ordinea cuvintelor în propoziția următoare.
Hm, ich brauche noch etwas Zeit.
Hm, mai am nevoie de puțin timp.
„Hm” (hm) este caracteristic limbii vorbite. În dialogurile scrise și în mesajele private, face ca reacția unei persoane să poată fi auzită; în relatările obiective este neobișnuit.
„Hm, darüber muss ich erst nachdenken“, antwortete Lea.
„Hm, trebuie să mă mai gândesc la asta”, a răspuns Lea.
Înaintea unei obiecții, „hm” (hm) apare adesea împreună cu „aber” (dar) sau înaintea unei formulări prudente precum „ich bin nicht sicher” (nu sunt sigur(ă)). Astfel, refuzul nu este exprimat direct de la început.
Hm, aber dafür haben wir doch gar nicht genug Geld.
Hm, dar doar nu avem destui bani pentru asta.
Când este folosit pentru a cere repetarea, „hm” (hm) se rostește pe un ton ascendent. În dialogurile scrise, poate apărea singur, urmat de semnul întrebării.
Hm? Kannst du den letzten Satz bitte wiederholen?
Hm? Poți, te rog, să repeți ultima propoziție?
În timp ce mănânci, „hm” (hm) apare adesea înaintea unei exclamații scurte cu „lecker” (delicios) sau înaintea unei laude care conține „gut schmecken” (a avea gust bun). Într-un dialog scris, aceste cuvinte arată că este vorba despre plăcerea de a mânca.
Hm, lecker, die Erdbeeren sind ganz frisch!
Mmm, delicioase, căpșunile acestea sunt foarte proaspete!
ei bine
Ambele cuvinte pot introduce un răspuns ezitant la o propunere. „Hm” (hm) lasă mai degrabă deschisă propria evaluare, în timp ce „naja” (ei bine) exprimă de obicei deja îndoială, rezerve sau doar un acord limitat. Folosește „hm” când încă te gândești și „naja” când propunerea nu te convinge pe deplin.

Hm, ich weiß noch nicht, ob der Vorschlag überzeugt.
Hm, încă nu știu dacă propunerea este convingătoare.
Naja, der Vorschlag ist noch nicht ganz überzeugend.
Ei bine, propunerea încă nu este pe deplin convingătoare.