
äh
ăă
Se folosește în limba vorbită pentru a exprima o scurtă pauză de gândire, nesiguranță sau ezitare.
Äh, ich weiß leider nicht, wie das funktioniert.
Ăă, din păcate nu știu cum funcționează.
ăă
Se încarcă starea ta salvată.

ăă
Se folosește în limba vorbită pentru a exprima o scurtă pauză de gândire, nesiguranță sau ezitare.
Äh, ich weiß leider nicht, wie das funktioniert.
Ăă, din păcate nu știu cum funcționează.
„Äh” (ăă) poate sta înaintea unei propoziții sau în mijlocul ei. Nu face parte din structura propriu-zisă a propoziției și, prin urmare, nu schimbă poziția verbului.
Äh, morgen habe ich schon einen Termin.
Ăă, mâine am deja o programare.
Morgen habe ich, äh, schon einen Termin.
Mâine am, ăă, deja o programare.
„Äh” (ăă) apare adesea între o informație greșită și corectarea care urmează imediat. Nu trebuie să începi din nou propoziția.
Wir treffen uns am Dienstag, äh, am Mittwoch.
Ne întâlnim marți, ăă, miercuri.
Când redai în scris o conversație, poți izola prin virgule un „äh” (ăă) intercalat de restul propoziției. Astfel, propoziția rămâne ușor de citit în ciuda întreruperii.
Ich habe den Schlüssel, äh, in meiner Jacke gelassen.
Am lăsat cheia, ăă, în geaca mea.
hm
Ambele interjecții pot marca o pauză de gândire atunci când cineva ezită. „Äh” (ăă) umple de obicei pauza în timp ce cineva caută cuvintele potrivite, în timp ce „hm” (hm) arată mai degrabă că cineva se gândește la conținut sau cântărește lucrurile. Alege „äh” (ăă) când îți formulezi cu greu ideea și „hm” (hm) când încă analizezi ceva.

Äh, ich wollte dich fragen, ob du morgen Zeit hast.
Ăă, voiam să te întreb dacă ai timp mâine.
Hm, ich überlege noch, ob ich morgen wirklich Zeit habe.
Hm, încă mă gândesc dacă mâine chiar am timp.