
der Sohnemann
băiatul meu
Denumire colocvială, adesea afectuoasă sau ușor glumeață, pentru propriul fiu.
Am Wochenende kommt der Sohnemann mal wieder zu Besuch.
În weekend, băiatul meu vine din nou în vizită.
băiatul meu
Se încarcă starea ta salvată.

băiatul meu
Denumire colocvială, adesea afectuoasă sau ușor glumeață, pentru propriul fiu.
Am Wochenende kommt der Sohnemann mal wieder zu Besuch.
În weekend, băiatul meu vine din nou în vizită.
Cuvântul este alcătuit din „Sohn” (fiu) și terminația „-mann”. Aici, această terminație nu servește la desemnarea unui bărbat, ci are rolul de a intensifica sensul într-un mod colocvial și familiar.
Na, wie geht es dem Sohnemann in der neuen Wohnung?
Ei, cum o duce băiatul în noul apartament?
„Sohnemann” (băiatul meu) este folosit aproape exclusiv de părinți sau de rude apropiate. Tonul este informal și poate fi, în funcție de situație, afectuos, mândru sau chiar ușor ironic.
Mein Sohnemann hat schon wieder sein Zimmer nicht aufgeräumt.
Băiatul meu iar nu și-a făcut ordine în cameră.
De obicei, cuvântul este folosit cu articolul hotărât „der” (articol hotărât masculin), chiar și atunci când se vorbește despre propriul fiu. Acest lucru subliniază caracterul familiar și ușor distant și umoristic.
Heute koche ich das Lieblingsessen für den Sohnemann.
Astăzi gătesc mâncarea preferată pentru băiatul meu.
junior
„Junior” (junior) poate desemna un fiu care are același prenume ca tatăl său, distingându-l astfel de tată. „Sohnemann” (băiatul meu) este, în schimb, o denumire afectuoasă sau glumeață pentru propriul fiu; nu este necesar ca acesta să aibă același prenume ca tatăl său.

Liebevoll fragt der Vater seinen Sohnemann, wie sein Tag war.
Tatăl îl întreabă cu afecțiune pe băiatul lui cum i-a fost ziua.
Weil Vater und Sohn Paul heißen, nennt die Familie den Sohn den Junior.
Pentru că tatăl și fiul se numesc amândoi Paul, familia îl numește pe fiu junior.