
aufblitzen
a sclipi
A lumina puternic sau a emite lumină pentru un moment scurt.
In der Ferne blitzten die Lichter eines Fahrzeugs auf.
În depărtare au sclipit luminile unui vehicul.
a sclipi
aufblitzen – blitzte auf – hat aufgeblitzt
Se încarcă starea ta salvată.

a sclipi
A lumina puternic sau a emite lumină pentru un moment scurt.
In der Ferne blitzten die Lichter eines Fahrzeugs auf.
În depărtare au sclipit luminile unui vehicul.

a-i veni brusc în minte
A deveni brusc și pentru scurt timp vizibil sau conștient, de exemplu un gând, o amintire sau un sentiment.
Während des Gesprächs blitzte in ihr eine wichtige Erinnerung auf.
În timpul conversației, i-a venit brusc în minte o amintire importantă.
| er/sie/es | blitzt auf |
|---|---|
| sie | blitzen auf |
| er/sie/es | blitzte auf |
|---|---|
| sie | blitzten auf |
| er/sie/es | hat aufgeblitzt ist aufgeblitzt |
|---|---|
| sie | haben aufgeblitzt sind aufgeblitzt |
| er/sie/es | hatte aufgeblitzt war aufgeblitzt |
|---|---|
| sie | hatten aufgeblitzt waren aufgeblitzt |
| er/sie/es | wird aufblitzen |
|---|---|
| sie | werden aufblitzen |
| er/sie/es | blitze auf |
|---|---|
| sie | blitzen auf |
Se folosește pentru vorbirea indirectă.
| er/sie/es | blitzte auf |
|---|---|
| sie | blitzten auf |
Se folosește pentru dorințe și pentru construcțiile cu „würde”.
| infinitiv | aufblitzen |
|---|---|
| cu zu | aufzublitzen |
| Partizip I | aufblitzend |
| Partizip II | aufgeblitzt |
„Aufblitzen” (a sclipi) este alcătuit din „auf” (în sus) și „blitzen” (a sclipi) și este separabil. În propoziția principală, „auf” se separă și stă la sfârșit; în propoziția subordonată, verbul rămâne împreună. La infinitivul cu „zu” (să), „zu” stă între „auf” și „blitzen”.
Zwischen den Bäumen blitzte ein Licht auf.
Între copaci a sclipit o lumină.
Sie erschrak, weil zwischen den Bäumen ein Licht aufblitzte.
S-a speriat pentru că între copaci a sclipit o lumină.
Das Licht schien nur für einen Augenblick aufzublitzen.
Lumina părea să sclipească doar pentru o clipă.
Subiectul este adesea o sursă de lumină sau un obiect lucios, precum „ein Licht” (o lumină), „eine Klinge” (o lamă) sau „Metall” (metal). Expresii precum „in der Sonne” (în soare) sau „im Scheinwerferlicht” (în lumina farurilor) pot arăta ce lumină reflectă un obiect.
Die Klinge blitzte in der Sonne auf.
Lama a sclipit în soare.
În cazul gândurilor, amintirilor sau sentimentelor, se folosește adesea „in” (în) cu Dativ pentru a numi persoana care trăiește experiența. Gândul, amintirea sau sentimentul este subiectul.
Als sie die vertraute Stimme hörte, blitzte in ihr neue Hoffnung auf.
Când a auzit vocea cunoscută, în ea a încolțit o speranță nouă.
a se furișa / a trece fugitiv
„huschen” (a trece fugitiv) și „aufblitzen” (a apărea brusc) pot descrie ambele un zâmbet vizibil pentru scurt timp. „huschen” îl prezintă ca pe o mișcare trecătoare peste față, în timp ce „aufblitzen” subliniază apariția lui bruscă. Ambele cuvinte sunt posibile, dar pun accente diferite.

Ein kurzes Lächeln blitzte in ihrem Gesicht auf.
Un zâmbet scurt i-a apărut brusc pe față.
Ein kurzes Lächeln huschte über ihr Gesicht.
Un zâmbet scurt i-a trecut fugitiv peste față.