
die Befugnis
împuternicire
Dreptul oficial sau permisiunea formală de a face, decide sau ordona ceva anume. Este vorba despre o competență sau o atribuție delegată.
Der Polizist hatte nicht die Befugnis, das Haus ohne Durchsuchungsbefehl zu betreten.
Polițistul nu avea împuternicirea să intre în casă fără mandat de percheziție.
