
weh
vai
Exclamație prin care cineva își exprimă durerea, jalea, consternarea sau suferința profundă.
O weh, jetzt haben wir den letzten Bus verpasst!
Vai, acum am pierdut ultimul autobuz!
vai
Se încarcă starea ta salvată.

vai
Exclamație prin care cineva își exprimă durerea, jalea, consternarea sau suferința profundă.
O weh, jetzt haben wir den letzten Bus verpasst!
Vai, acum am pierdut ultimul autobuz!
„Weh!” (vai!) poate apărea ca exclamație de sine stătătoare și nu are nevoie de un verb; este adesea urmată de un pronume personal la Dativ, ca în „weh mir!” (vai mie!). Într-un dialog sau într-o povestire, exclamația este adesea redată direct ca vorbire citată.
„Weh mir!“, klagte die Witwe am Grab ihres Mannes.
„Vai mie!”, s-a jelit văduva la mormântul soțului ei.
„weh” (vai) apare frecvent în expresia fixă „o weh!” (vai de mine!) sau „oh weh!” (vai de mine!). Această expresie exprimă consternare sau regret și este folosită și în limbajul cotidian.
Oh weh, das wird bestimmt teuer!
Vai de mine, sigur o să coste scump!
Ca exclamație izolată, „weh!” (vai!) are o încărcătură emoțională deosebit de puternică și apare adesea în dialoguri dramatice sau în povestiri literare.
„Weh!“, rief der König angesichts der schlechten Nachricht.
„Vai!”, a strigat regele când a auzit vestea proastă.
ah
„Ach” (ah) și „weh” (vai) pot exprima o lamentare pentru o pierdere personală. „Ach” se folosește astfel și în vorbirea de zi cu zi, în timp ce „weh” face lamentarea să sune mai puternic, mai dramatic sau mai literar. Pentru o conversație obișnuită, „ach” este de obicei mai potrivit, iar pentru o lamentare deosebit de intensă, „weh” este adesea mai potrivit.

Weh, seit ihrem Umzug sehe ich meine Schwester kaum noch.
Vai, de când s-a mutat, abia dacă îmi mai văd sora.
Ach, seit ihrem Umzug sehe ich meine Schwester kaum noch.
Ah, de când s-a mutat, abia dacă îmi mai văd sora.