
ach
ah
Interjecție prin care se exprimă spontan sentimente precum regretul, enervarea, uimirea sau compasiunea.
Ach, das tut mir wirklich leid.
Ah, îmi pare foarte rău.
ah
Se încarcă starea ta salvată.

ah
Interjecție prin care se exprimă spontan sentimente precum regretul, enervarea, uimirea sau compasiunea.
Ach, das tut mir wirklich leid.
Ah, îmi pare foarte rău.

ah
Interjecție prin care se exprimă o dorință sau un dor puternic, adesea împreună cu „wenn” (dacă) sau „wäre” (aș fi).
Ach, wäre ich doch schon wieder zu Hause!
Ah, de-aș fi deja din nou acasă!

a, înțeleg
Interjecție prin care arăți că tocmai ai înțeles ceva sau ți-ai amintit ceva.
Ach so, jetzt verstehe ich, was du meinst.
A, înțeleg, acum pricep ce vrei să spui.

hai, lasă
Interjecție prin care respingi sau pui la îndoială o afirmație; poate exprima și uimire.
Ach was, das kann doch gar nicht stimmen.
Hai, lasă, asta nu poate fi adevărat.

vai de mine
Interjecție prin care se exprimă o mare uimire, spaimă sau consternare.
Ach du meine Güte, wie spät ist es denn schon?
Vai de mine, cât e ceasul deja?
Când „ach” (ah) apare la începutul propoziției, înaintea unei alte afirmații, este urmat de obicei de virgulă. Când este exclamat singur, de regulă nu se pune virgulă.
Ach, ich habe den Schlüssel zu Hause liegen lassen.
Ah, mi-am uitat cheia acasă.
Ach! Das hätte ich beinahe vergessen.
Ah! Era să uit asta.
„Ach” (ah) se folosește mai ales în vorbire și apare adesea în texte scrise, în dialoguri sau în mesaje personale. Este mult mai rar în textele factuale sau formale.
Ach, schön, dass du auch gekommen bist!
Ah, mă bucur că ai venit și tu!
Când exprimă o dorință, „ach” (ah) apare adesea împreună cu „doch” (măcar), „wenn” (dacă) sau „wäre” (aș fi). După „wenn” (dacă), verbul stă la sfârșit; cu „wäre” (aș fi), verbul stă adesea înaintea subiectului.
Ach, wenn ich doch mehr Zeit hätte!
Ah, de-aș avea măcar mai mult timp!
Ach, wäre der Sommer doch noch nicht vorbei!
Ah, de n-ar fi trecut încă vara!
„Ach so” (a, înțeleg) apare de obicei la începutul unei reacții și se scrie ca expresie fixă. După ea urmează adesea o scurtă explicație sau o informație nouă.
Ach so, du wartest also auf den Bus.
A, înțeleg, deci aștepți autobuzul.
Ach so! Ich dachte, das Konzert ist erst morgen.
A, înțeleg! Credeam că abia mâine e concertul.
„Ach was” (hai, lasă) poate fi o reacție de sine stătătoare sau poate introduce o altă afirmație la începutul propoziției. În funcție de accent, poate suna a uimire, încurajare sau respingere.
Ach was, du hast doch keinen Fehler gemacht!
Hai, lasă, doar n-ai făcut nicio greșeală!
„Ach du meine Güte” (vai de mine) se folosește ca expresie fixă și apare adesea la începutul unei propoziții, ca reacție la o veste surprinzătoare. Componentele rămân în această ordine.
Ach du meine Güte, der ganze Keller steht unter Wasser!
Vai de mine, tot subsolul e inundat!
oh
„Oh” (oh) și „ach” (ah) pot exprima ambele compasiune ca răspuns la o veste proastă. „Oh” exprimă mai degrabă o reacție emoțională imediată, în timp ce „ach” transmite adesea și regret sau un ton de consolare, ca un oftat. Folosește „oh” pentru o reacție spontană și „ach” pentru un regret mai puternic.

Ach, das tut mir leid, dass du krank bist.
Ah, îmi pare rău că ești bolnav.
Oh, das tut mir leid, dass du krank bist.
Oh, îmi pare rău că ești bolnav.