
oh
Exclamație care exprimă, în funcție de situație, surpriză, uimire, realizarea bruscă a unui lucru sau o reacție spontană.
Oh, das habe ich ganz vergessen!
Oh, am uitat complet de asta!
Se încarcă starea ta salvată.

Exclamație care exprimă, în funcție de situație, surpriză, uimire, realizarea bruscă a unui lucru sau o reacție spontană.
Oh, das habe ich ganz vergessen!
Oh, am uitat complet de asta!

Exclamație prin care se exprimă regretul, dezamăgirea sau compasiunea.
Oh, das tut mir leid zu hören.
Oh, îmi pare rău să aud asta.

Exclamație prin care se introduce o adresare, o rugăminte sau o cerere și li se dă astfel mai multă forță sau o nuanță emoțională.
Oh, bitte hilf mir schnell!
Oh, te rog, ajută-mă repede!

oh, oh
Exclamație care exprimă îngrijorare, îndoială sau o dificultate iminentă.
Oh oh, das sieht gar nicht gut aus.
Oh, oh, asta nu arată deloc bine.
„Oh” (oh) apare adesea singur sau la începutul propoziției și este de obicei despărțit prin virgulă de propoziția care urmează. Ca exclamație de sine stătătoare, poate fi urmat și de semnul exclamării.
Oh, jetzt verstehe ich den Zusammenhang.
Oh, acum înțeleg legătura dintre lucruri.
Oh! Das war knapp.
Oh! A fost cât pe ce.
Când îți dai seama brusc de ceva, „oh” (oh) apare adesea împreună cu cuvinte precum „jetzt” (acum), „also” (deci) sau „stimmt” (așa este). Afirmația care urmează explică ce tocmai a observat persoana care vorbește.
Oh, jetzt weiß ich wieder, wo ich den Schlüssel hingelegt habe.
Oh, acum îmi amintesc unde am pus cheia.
Înaintea unei rugăminți, „oh” (oh) poate accentua tonul emoțional. Dacă urmează o adresare directă, aceasta este despărțită prin virgule.
Oh, Lara, kannst du mir bitte kurz helfen?
Oh, Lara, mă poți ajuta puțin, te rog?
Repetiția „oh oh” (oh, oh) formează o exclamație fixă pentru o dificultate care se conturează. Apare adesea la începutul unei enunțări și este de obicei despărțită prin virgulă de propoziția care urmează.
Oh oh, ich glaube, wir haben den falschen Zug genommen.
Oh, oh, cred că am luat trenul greșit.
ah
„Oh” (oh) și „ach” (ah) pot exprima ambele compasiune ca răspuns la o veste proastă. „Oh” exprimă mai degrabă o reacție emoțională imediată, în timp ce „ach” transmite adesea și regret sau un ton de consolare, ca un oftat. Folosește „oh” pentru o reacție spontană și „ach” pentru un regret mai puternic.

Oh, das tut mir leid, dass du krank bist.
Oh, îmi pare rău că ești bolnav.
Ach, das tut mir leid, dass du krank bist.
Ah, îmi pare rău că ești bolnav.