
rauswerfen
a da afară
A obliga o persoană să plece dintr-un loc, de exemplu dintr-o locuință, dintr-un bar sau de la locul de muncă; a concedia pe cineva.
Der Chef hat ihn rausgeworfen, weil er ständig zu spät kam.
Șeful l-a dat afară pentru că întârzia mereu.



