
jemandem ist übel
a-i fi greață
A avea senzația de greață, ca și cum ar trebui să vomiți.
Nach der langen Autofahrt war mir furchtbar übel.
După călătoria lungă cu mașina mi-a fost îngrozitor de greață.
a-i fi greață / rău
übel – übler – am übelsten
Se încarcă starea ta salvată.

a-i fi greață
A avea senzația de greață, ca și cum ar trebui să vomiți.
Nach der langen Autofahrt war mir furchtbar übel.
După călătoria lungă cu mașina mi-a fost îngrozitor de greață.

rău
Rău, imoral sau condamnabil din punct de vedere moral.
Das war eine wirklich üble Nachrede, die ihm sehr geschadet hat.
A fost o calomnie cu adevărat josnică, care i-a făcut mult rău.

urât
Foarte neplăcut pentru simțuri, mai ales în ceea ce privește mirosul sau gustul.
Aus dem Abfluss kam ein übler Geruch.
Din scurgere venea un miros urât.

a-i lua cuiva ceva în nume de rău
A fi supărat pe cineva din cauza unei fapte sau a unei afirmații; a considera ceva o jignire personală.
Ich hoffe, du nimmst es mir nicht übel, dass ich deine Einladung ablehnen muss.
Sper că nu-mi iei în nume de rău faptul că trebuie să-ți refuz invitația.
| forma de bază | übel |
|---|---|
| Komparativ | übler |
| Superlativ | am übelsten |
| m. | f. | n. | plural | |
|---|---|---|---|---|
| Nom. | üble | üble | üble | üblen |
| Akk. | üblen | üble | üble | üblen |
| Dat. | üblen | üblen | üblen | üblen |
| Gen. | üblen | üblen | üblen | üblen |
| m. | f. | n. | plural | |
|---|---|---|---|---|
| Nom. | übler | üble | übles | üblen |
| Akk. | üblen | üble | übles | üblen |
| Dat. | üblen | üblen | üblen | üblen |
| Gen. | üblen | üblen | üblen | üblen |
| m. | f. | n. | plural | |
|---|---|---|---|---|
| Nom. | übler | üble | übles | üble |
| Akk. | üblen | üble | übles | üble |
| Dat. | üblem | übler | üblem | üblen |
| Gen. | üblen | übler | üblen | übler |
Pentru a exprima senzația de greață se folosește o construcție fixă cu Dativul: „jemandem ist übel” (cuiva îi este greață). Persoana căreia îi este greață stă întotdeauna la Dativ.
Dem Kind wurde auf der langen Busfahrt übel.
Copilului i s-a făcut greață în timpul călătoriei lungi cu autobuzul.
Mir ist plötzlich ganz übel geworden.
Dintr-odată mi s-a făcut foarte greață.
O greșeală tipică este folosirea Nominativului, ca în *Ich bin übel*. Aceasta este greșită și ar însemna că ești o persoană rea. Forma corectă este întotdeauna: „Mir ist übel” (Îmi este greață).
Wenn ich zu viel Süßes esse, wird mir schnell übel.
Dacă mănânc prea multe dulciuri, mi se face repede greață.
Expresia „jemandem etwas übel nehmen” (a-i lua cuiva ceva în nume de rău) este o structură fixă. Persoana căreia i se reproșează ceva stă la Dativ, iar fapta sau afirmația care deranjează stă la Akkusativ.
Er hat mir meine ehrliche Kritik sehr übel genommen.
Mi-a luat foarte mult în nume de rău critica mea sinceră.
Nimm es mir nicht übel, aber ich kann heute nicht kommen.
Nu-mi lua în nume de rău, dar astăzi nu pot veni.
Când „übel” (rău) stă înaintea unui substantiv care descrie o faptă sau o însușire, are adesea un sens moral. Combinații uzuale sunt „eine üble Tat” (o faptă rea), „üble Absichten” (intenții rele) sau „üble Gerüchte” (zvonuri răutăcioase).
Über ihn werden in der Firma üble Gerüchte verbreitet.
În firmă se răspândesc zvonuri răutăcioase despre el.
prost
„Schlecht” (rău) și „übel” (rău) pot condamna moral o faptă. „Schlecht” (rău) exprimă o evaluare negativă generală, în timp ce „übel” (rău) exprimă de obicei o condamnare mai puternică. Prin urmare, pentru un comportament deosebit de condamnabil se potrivește mai bine „übel” (rău).

Es war übel von ihm, seinen Kollegen mit einer erfundenen Geschichte zu verleumden.
A fost condamnabil din partea lui să-și defăimeze colegul cu o poveste inventată.
Es war schlecht von ihm, seinen Kollegen vor allen zu kritisieren.
A fost rău din partea lui să-și critice colegul în fața tuturor.