
an
la / pe
Indică o poziție pe o suprafață verticală sau la o limită, de exemplu la apă sau la margine. Răspunde la întrebarea „Wo?” și se folosește cu Dativ.
Das Bild hängt an der Wand.
Tabloul atârnă pe perete.
la / pe
an + Akkusativ sau Dativ
Se încarcă starea ta salvată.

la / pe
Indică o poziție pe o suprafață verticală sau la o limită, de exemplu la apă sau la margine. Răspunde la întrebarea „Wo?” și se folosește cu Dativ.
Das Bild hängt an der Wand.
Tabloul atârnă pe perete.

la / spre
Indică o mișcare către o suprafață verticală sau către o limită. Răspunde la întrebarea „Wohin?” și se folosește cu Akkusativ.
Stell den Stuhl bitte direkt an das Fenster.
Pune, te rog, scaunul chiar lângă fereastră.

în
Se folosește pentru indicații de timp precum zilele, momentele zilei și datele. De obicei se contractă în „am”.
Am Mittwoch habe ich einen Zahnarzttermin.
Miercuri am o programare la dentist.

la
Face parte din locuțiuni verbale fixe care exprimă o legătură mentală sau emoțională, de exemplu „denken an”, „sich erinnern an” și „glauben an”.
Ich muss ständig an die schöne Reise denken.
Trebuie să mă gândesc mereu la călătoria aceea frumoasă.

pornit
Se folosește ca adverb și înseamnă „pornit”.
Warum ist das Licht im Badezimmer noch an?
De ce mai este aprinsă lumina din baie?

de / la
Face parte din locuțiuni verbale fixe care descriu participarea sau o stare, de exemplu „teilnehmen an”, „leiden an” și „sterben an”.
Er leidet an einer schweren Grippe.
El suferă de o gripă severă.
„An” (la / pe) este o prepoziție cu regim variabil. Se folosește cu Dativ pentru a descrie un loc, cu întrebarea „Wo?” (unde?), și cu Akkusativ pentru a indica o direcție, cu întrebarea „Wohin?” (încotro?).
Die Jacke hängt an der Garderobe. (Wo? -> Dativ)
Geaca atârnă în cuier. (Unde? -> Dativ)
Ich hänge die Jacke an die Garderobe. (Wohin? -> Akkusativ)
Atârn geaca în cuier. (Încotro? -> Akkusativ)
„An” (la / pe) se contractă adesea cu articolul, formând un singur cuvânt. „An dem” (la acel / pe acel) devine „am” (la / pe), iar „an das” (la acel / pe acel) devine „ans” (la / pe). Aceste forme scurte sunt foarte frecvente atât în limba vorbită, cât și în cea scrisă.
Wir treffen uns am Bahnhof.
Ne întâlnim la gară.
Setz dich bitte ans Fenster.
Așază-te, te rog, lângă fereastră.
Prepoziția „an” (la / pe) se folosește de obicei pentru locuri aflate pe suprafețe verticale, de exemplu pe un perete, pe o ușă sau pe o tablă, ori la limite, de exemplu la un râu, la mare, la fereastră sau la margine.
Der Zettel klebt am Kühlschrank.
Biletul este lipit pe frigider.
Wir wohnen direkt an einem See.
Locuim chiar lângă un lac.
Pentru indicații de timp, „an” (în / la), de obicei sub forma „am” (în / la), se folosește pentru zilele săptămânii, date și momentele zilei, cu excepția lui „in der Nacht” (noaptea). Exemple tipice sunt „am Montag” (luni), „am Abend” (seara) și „am 25. Dezember” (pe 25 decembrie).
Am Wochenende habe ich frei.
În weekend sunt liber.
Die Party beginnt am Samstag um 20 Uhr.
Petrecerea începe sâmbătă la ora 20.
Multe verbe care exprimă o legătură mentală au o construcție fixă cu „an” (la / pe) + Akkusativ. Exemple importante sunt „denken an” (a se gândi la), „sich erinnern an” (a-și aminti de), „glauben an” (a crede în) și „sich gewöhnen an” (a se obișnui cu).
Sie erinnert sich gern an ihre Kindheit.
Își amintește cu drag de copilăria ei.
Ich glaube fest an den Erfolg des Projekts.
Cred cu tărie în succesul proiectului.
Unele verbe se construiesc în mod fix cu „an” (la / de) + Dativ. Printre acestea se numără „teilnehmen an” (a participa la), „leiden an” (a suferi de), „sterben an” (a muri de) și „zweifeln an” (a se îndoi de). Aici este vorba adesea despre participare sau cauze.
Möchtest du am Wettbewerb teilnehmen?
Ai vrea să participi la concurs?
Er zweifelt an ihrer Geschichte.
El se îndoiește de povestea ei.
Ca adverb sau ca parte a unui verb separabil, „an” (pornit) înseamnă „eingeschaltet” (pornit). Este opusul lui „aus” (oprit).
Bitte lass das Radio nicht die ganze Zeit an.
Te rog, nu lăsa radioul pornit tot timpul.
Machst du bitte das Licht an?
Poți, te rog, să aprinzi lumina?
în
În germană, după verbul glauben (a crede), se folosește an (la) când o persoană sau o idee este obiectul credinței. in (în) poate apărea într-un domeniu de sens asemănător după un substantiv precum Vertrauen, dar nu direct după glauben. Aici, alegerea depinde, așadar, de locuțiunea fixă.

Nora glaubt an ihre Ärztin.
Nora crede în doctorița ei.
Nora setzt großes Vertrauen in ihre Ärztin.
Nora are mare încredere în doctorița ei.